Finalul anului 2019 ne găsește într-un tur al Italiei pe care l-am făcut, pornind din Bari, la volanul unei Skoda Fabia închiriată timp de 10 zile. Traseul urma să fie pe direcția tocului cizmei, unde, de-altfel, am și cotit-o la Brindisi spre Taranto, bine-nțeles cu opririle cumva obligatorii pe traseu la Polignano a Mare, Monopoli și Ostuni.

În fiecare călătorie pe care o facem în Italia urmăm același fir narativ, acela de a descoperi și de a redescoperi tradițiile și cultura acestei țări în funcție de zona pe care o parcurgem. După o noapte la Brindisi și Taranto, ne-am urcat iar în Fabia pentru a poposi preț de două zile în Alberobello unde am și petrecut Crăciunul. În proximitatea acestui oraș am vizitat Martina Franca și Locorotondo, două orașe renumite pentru decorațiunile stradale puse cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Am mâncat produse tradiționale vândute de către localnici și mici fermieri în piața centrală în cadrul târgului de iarnă.

Am lăsat în urmă acele orașe micuțe, cochete și foarte frumos amenajate pentru a ne îndrepta spre una dintre cele mai mari aglomerații urbane din Italia probabil – Napoli. Distanța fiind relativ mare, am ales să rămânem o seară în Pompeii cu intenția de a vizita ruinele fostei colonii doriene a secolului VI Î.Hr. Ne-am ales o cazare cumva aproape de centru unde gazda noastră ne-a oferit posibilitatea de a servi o cafea a doua zi dimineață la barul de vizavi. Lucru pe care l-am și făcut încă de la primele ore ale dimineții înaintea turului istoric. Totuși, ceva ne-a făcut să petrecem ceva mai mult timp în acel bar față de media timpului pe care-l petreceam în mod normal atunci când ne opream la o cafea. Era pentru prima dată când beam cafea Kenon, această experiență reprezentând un moment de cotitură pentru proiectul Branko deoarece am știut că ne vom întoarce cu un singur gând: acela de a aduce la Focșani acea cafea extraordinară prin performanțele pe care le avea de oferit. Fapt care s-a și concretizat la câteva luni distanță, iar de atunci și până astăzi, cafeaua Kenon a intrat în rutina zilnică a focșănenilor.

Am părăsit barul după două espresso, un ristretto și un cappuccino pe care le-am savurat cu atenție și cu câte un păhărel de apă între pentru a evalua cafeaua într-un mod cât mai corect. Am părăsit deci incinta cu câteva informații oferite prin intermediul unei engleze stâlcite de ambele părți. Am vizitat orașul Pompeii după care am pornit pentru a prelua cazarea în Napoli unde, de asemenea, am rămas două zile. Aglomerat, sufocant și un număr infinit de copii chinezești ale lui Valentino Rossi pe două roți galopând zi și noapte pe străzile orașului. Am luat pulsul zonei centrale doar în cele două zile la indicațiile cercetătorilor britanici după care ne-am izolat alte două zile pe coasta Amalfi pendulând între Positano – Amalfi – Maiori pentru a ne da seama încă o dată că ne plac orașele mici, frumoase și liniștite.

Și iar ne-am pus bagajele în Skoda pentru a lua parte la spectacolul pirotehnic din Bari de pe data de 31 Decembrie când, dacă nu ai un loc sigur de parcare pentru o mașină închiriată, este sinonim cu a nu dormi toată noaptea. Sunetul petardelor oprindu-se doar la apariția soarelui când puteai afla cu un drum la mașină dacă vei avea ceva de plătit pentru eventuale pagube produse de cele trei milioane de petarde și artificii explodate pe fiecare stradă a orașului. Așa că, în mare stil, cu acul indicatorului de combustibil căzând pe genunchiul stâng, am predat în aeroport mașina după 10 zile în care am vizitat locuri foarte frumoase, am  mâncat diverse specialități italienești, și, cel mai important, am descoperit cafeaua Kenon.